Fum

Aş vrea să plec, să plec pe orice drum...
Altceva nu mai cred că pot să fac,
Mă simt deja cu duhul prea sărac...
Şi-n lacrimi regăsesc un gust de fum...

Miroase-a fum. Şi timpul ce-l trăim
E doar un foc ce arde orice mal
Şi scrumul e ca apa pentru val
Eu, rebutabil, încă, mă comprim.

Atît mai am: un sînge plin de fum
Şi-un creier plin de goluri, fumegînd.
Nimicul îmi răzbate pînă-n gînd
Şi nu-şi mai vrea nici lacrima un drum.

Nici apă nu-i, iar eu mă sting în foc,
Şi focul e un fulger nesfîrşit,
Pe urmele speranţelor pornit,
Arzînd pe rămăşiţe de noroc.

E-atîta fum... Şi fum mai pot să văd,
Doar vorba încă îmi mai face drum,
Dar gura-mi este plină doar de fum...
Chiar dacă viitorul mi-l prevăd.

Aş vrea să plec. Să plec departe-acum,
Pe ape, pe lumină şi pe vînt,
Să fiu departe şi să fiu cuvînt
Şi lacrimă ce are gust de fum.