Renaştere prin naştere

Din secundele pierdute

timpul nou se plămădeşte,

Se ascunde de-ntuneric,

spre lumină se grăbeşte,

Ca prin cel ce se va naşte

să dea vieţii altă formă,

Dându-i sens eternităţii

printr-o linişte enormă.

Vremuri noi, împlinitoare,

vin de mâine să se-arate,

Să redea consensul vieţii

prin zvâcniri spre libertate,

Vin orice le-ar fi-mpotrivă,

vin ştiindu-se dorite,

Risipind vorbele goale

şi rostiri nerostuite.

Întâmplase-va şi fapta

ce acum e-ntâmplătoare

Pentru cei ce cred că vorba

chiar de-i spusă mai şi moare,

Plânsul nu-i cel ce ucide,

plansul doar îl întăreşte

Pe acel ce-şi merge drumul

şi la greu nu se opreşte.

Când ne-am prins în hora vieţii

am făcut-o din conştiinţă,

Ştim de-o viaţă ce urmează,

doar ne vrem fără de ştiinţă,

Cel ce vine ştie drumul,

ştie că-i e dat să vină,

Cu a Cerului putere

să dea altor vieţi Lumină.

Zbateri mari stau împotrivă-i

şi chiar revărsări de ape

Înalţate peste maluri

de cei ce nu-l vor aproape,

Nori de păcură în flacări

i se vor a-i sta pe urme,

Dar nu-l pot opri să vină,

nici menirea să i-o curme.

Vremuri noi, de împlinire,

noi, ca oameni vom cunoaşte,

Într-o lume care moare

e ştiut că se va naşte,

Noi vom trece peste praguri

şi va fi să n-avem teamă,

Tu, prin el te vei renaşte

fiidu-i lui, de-a pururi mamă!