Liber, foarte liber

Sunt om liber, foarte liber,

pot trăi sau pot muri,

pot iubi în miezul zilei

sau sfârşi în zori de zi,

sunt o simplă întrebare,

cu un complicat răspuns,

pot urca pînă la stele,

fără-a şti că e de-ajuns.

Sunt ca cerul nopţii, liber,

când mai jos şi când mai sus,

nimeni nu mă mai întreabă

ce-am făcut şi ce am spus,

sunt o simplă licărire

ce, mai toţi, cred că o văd

doar când viaţa-i o dilemă

şi le pare-a fi prăpăd.

Sunt om liber, foarte liber,

n-am ce da, n-am ce să cer,

ştiu ce-i viaţa, ştiu ce moartea,

am curaj să cred, să sper,

vin din marginile lumii,

însă eu n-o mărginesc,

în deplina-mi libertate,

n-am de ce să mă feresc.

Sunt ca fluturele care

simte ploaia după vânt,

simte vântul după forma

umbrelor de pe pământ,

caut boabele de rouă

ce, mereu, în zori de zi,

udă firul crud al ierbii

ce-şi doreşte a trăi.

Sunt om liber, foarte liber,

paşii singur mi-i măsor,

şi tot singur pot decide

dacă vreau sau nu să mor,

dacă merg spre mai departe,

dacă vreau să stau pe loc,

dacă vreau să fiu ca focul,

sau să ard cu totu-n foc.

Sunt aşa cum este firea

celor ce-şi doresc trăi

fără teama că li-i dată

datoria de-a muri,

sunt mai liber decât clipa

care ştie că a fost

şi-a dat timpului măsură,

şi a dat faptelor rost.

Sunt om liber, foarte liber,

sunt precum mi-e dat să fiu,

ştiu ce-nseamnă libertatea,

tot ce-nvăţ, învăţ să ştiu...