într-o noapte senină.
Îţi spun vorba simţirii,
nu îmi eşti o nălucă,
ce te doare mă doare, şi-mi e dorul de ducă...Când ţi-e bine, mi-e bine...
Şi mereu sunt cu tine, tot mereu lângă tine,Şi te simt parcă-s eu, şi eşti toată în mine.
Tot mai clar se văd toate,
mai aproape-i urmarea,
dorul meu îmi dă veste
că-i a-proape schimbarea,
de a fi cea de pururi, întru tot, totdeauna,
de a-ţi fi cel ce sunt, tot mereu şi într-una.
Îţi privesc adormirea,
la trezire-s de faţă
peste zi, peste noapte,de pe-acum pentru-o viaţă...
Şi-am plecat pe lumină, şi te-aştept mai senină,să ieşim la lumină.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu