ţie,Alice
Hrăneşte-te cu versulce azi s-a scris prin mine...
Nu are importanţănici ce sunt eu, nici cine...
Primeşte-n dar cuvântul,cum dat mi-a fost şi mie,
Ca azi, când e nevoie,mângâietor să-ţi fie.
Este spălat în lacrimi,
de firea-mi omenească,
Aproape, ia-l şi ţine-l,nu ştie să rănească...
Ascultă-i vorba-n taină...rostit e în tăcere,
Să-ţi liniştescă plânsul,să-ţi ia a ata durere.
Adună-l şi ţi-l pune,
ca pansament, pe rană,
Ţi-l poti avea duhovnic,ori, sufletului, hrană...
De-i frig, stai în lumina-i,să vezi cât e de vie...
Şi lasă-ţi gându-n seamă-i,să-l pună-n armonie.
Când crezi că n-ai speranţe,
îţi spune el “Se poate,
Cuvântul a fost totul,şi le-a făcut pe toate!”
Cuvintele sunt spuse,atotcuprinzătoare,
Şi se vor face faptedeloc întâmplătoare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu