Învaţă...

Învaţă să baţi drumul...

Nu-i fi doar mergător,

Şi lasă-l să se vadă

vederii tuturor.

Învaţă întâmplării

să-i dai un sens firesc,

Că-ţi e de trebuinţă

în traiu-ţi omenesc.

Învaţă-te pe tine,

să fii ceea ce eşti,

Să nu apleci urechea

la cei ce-ţi spun poveşti...

Învaţă să faci bine

şi să nu ceri nimic,

Ca, peste timp, vreodată,

să nu te simţi prea mic.

Învaţă să mergi drumul...

Pe loc nu bate paşi

Şi nici nu te întoarce

să vezi ce urme laşi.

Învaţă să laşi viaţa

să-ţi dea, să poţi să dai,

Că va veni şi vremea

să dai ceea ce ai...

Învaţă să fii sigur

nu doar să presupui,

Să nu faci adevărul

ceva ce, în fapt, nu-i.

Învaţă că trecutul

e chiar de neschimbat,

Ca să nu-ţi ai îndemnul

de a-l mai voi urmat.

Învaţă să mergi drumul...

Nu-l tot dori schimbat,

Şi nici nu-i sta pe margini

că înspre mers ţi-i dat.

Învaţă că prin fapte,

poţi să cobori prea jos,

Că după o cădere

nu te mai simţi frumos.

Învaţă că-ncercarea

nu-i joc la nesfârşit,

Să poţi să-ţi fie somnul

tihnit şi liniştit.

Învaţă că-n războaie

doar morţii sunt eroi,

Ca lupta pentru viaţă

să nu-ţi fie război.

Învaţă să baţi drumul...

Nu-i căuta cusur,

Nu-l pune la-ndoială

când ţi-e urcuşul dur.

Învaţă, întrebării,

să-i cauţi un răspuns,

Că cel ce-l dai din ştiinţa-ţi,

nu este-ndeajuns.

Învaţă să-ţi laşi ochii

să vadă ce privesc,

Să nu vrei să se-nchidă

când ceva-i nefiresc.

Învaţă să vezi totul

şi-atunci când mergi grăbit,

Ca să nu-ţi dai motive

să fii dezamăgit...

Învaţă să baţi drumul...

Când eşti cu capu-n nori,

Priveşte către Ceruri

să vezi de nu cobori.

Învaţă că nu-i răul

cum tu îl vezi că-i rău,

Că pentru altu-i altfel,

de-ar fi în locul tău.

Învaţă să vezi norii

când cerul e senin,

Să nu te mai surprindă

furtunile când vin.

Învaţă să pui pasul,

de-a dreptul, apăsat,

Ca să nu uiţi de-a pururi

pe unde ai călcat.

Învaţă să baţi drumul...

Să nu te plângi că-i greu,

Şi du-l până la capat,

ţi-i dat de Dumnezeu...