Iar noaptea, lângă tine
De-ar fi una polară,tot mi-ar părea puţin,
În orice gând de faptăeşti un îndemn divin
De-a mă lăsa dorinţeisă poţi a mi-o-ntreţine.
Mai toate-s întâmplare
şi, implicit se-ntâmplă,
Să-mi fie somn când somnulşi ţie-ţi e dorit,
Îmi laşi căuşul palmei,de sânu-ţi, ispitit.
Avându-ţi înţelesurizvâcnirilor din tâmplă.
Altfel se-arată toate,
altfel e dimineaţa,
Când îmi adun privireape-al somnului hotar
Dar uit de oboseală,când te îmbraci sumar
Trezindu-mi iar dorinţade-a-mi arăta ce-i viaţa.
Esenţial e-ndemnul,
spre patul cald şi moale,
Visând că-i miezul nopţiişi timp ne tot avem
Să iei ce ai nevoie,din mine, ca totem,
Când coapsele-n rotunduriîndeamnă la răscoale.
Altfel e miezul zilei
când hainele te-mbracă
Cu amănunte straniice vijelii stârnesc
În gânduri visătoare,şi nu mă mai opresc
Să-ţi spun că n-avem vremeca s-o lăsăm să treacă.
Şi nu ai nici o vină,
nici eu nu sunt de vină
Că soarele răsareca şi în zori de zi
Când nu te poţi abţineşi nu mă pot opri
Să ne gândim că-i noapteşi este lună plină.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu